- strónţiu
- s. n. [-ţiu pron. -ţìu], art. strónţiul; simb. Sr
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
strónţiu
Look at other dictionaries:
stronţiu — STRÓNŢIU s.n. Element chimic, metal alb argintiu, maleabil şi ductil, asemănător cu calciul, ale cărui săruri sunt întrebuinţate în pirotehnie, în fizica nucleară şi în medicină. – Din fr. strontium, germ. Strontium. Trimis de LauraGellner, 13.09 … Dicționar Român
celestină — CELESTÍNĂ s.f. Sulfat de stronţiu natural, sticlos transparent, incolor sau uşor colorat, întrebuinţat ca materie primă la prepararea sărurilor de stronţiu. – Din fr. célestine. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 celestínă s. f., g. d … Dicționar Român
stronţianit — STRONŢIANÍT s.n. Carbonat natural de stronţiu, în formă de mici cristale rombice, incolore, gălbui sau verzui, din care, prin calcinare, se obţine stronţiana. [pr.: ţi a ] – Din fr. strontianite. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
stronţiană — STRONŢIÁNĂ s.f. Oxid sau hidroxid de stronţiu, folosit la rafinarea zahărului, la fabricarea sărurilor de stronţiu etc. [pr.: ţi a ] – Din fr. strontiane. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 stronţiánă s. f. (sil. ţi a ), g. d.… … Dicționar Român
zeolit — ZEOLÍT, zeoliţi, s.m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicaţi naturali, hidrataţi de calciu, sodiu, potasiu, bariu şi stronţiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a şi pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care… … Dicționar Român
